Hamnet este unul dintre cele 10 filme nominalizate la cel mai important premiu Oscar, Best Picture, în 2026 și are șanse reale chiar la câștigarea acestuia. Regizat de Chloé Zhao și bazat pe cartea cu același nume scrisă de Maggie O’Farrell, Hamnet spune povestea lui William Shakespeare și a soției sale, Agnes, de la momentul în care se cunosc până în punctul în care vedem cum fac față unei pierderi uriașe, care pare că le poate dărâma complet lumea. E o ficțiune istorică, nu există vreo dovadă că lucrurile pe care le privim în film sau le citim în carte s-au întâmplat cu adevărat, deci nu are rost să vezi filmul cu un ochi critic din punct de vedere istoric.
Hamnet are nu mai puțin de 8 nominalizări la premiile Oscar din acest an și cu siguranță va pleca acasă cu o statuetă, cea care îi va reveni lui Jessie Buckley, pentru interpretarea absolut fabuloasă a lui Agnes. Actrița irlandeză are tone de talent, iar colaborarea cu Zhao îi vine mănușă. Fabuloasă în „I’m thinking of ending things”, un film mult prea rapid uitat la acea vreme, Buckley merită pe deplin statueta pe care toată lumea se așteaptă să o primească pe 15 martie.
În Hamnet, aceasta reușește să fie o întruchipare fabuloasă a durerii, a pierderii, a simțului de gol și lipsă și a iubirii necontenite. E deopotrivă o forță a naturii și o ramură care se frânge la prima pală de vânt, și e aproape imposibil și inuman să vezi cele mai grele momente din Hamnet fără un nod în gât sau o lacrimă pe obraz.
Acesta este și cel mai mare atu al filmului: emoția. Hamnet trezește multă emoție în privitor, indiferent de vârstă sau background cultural. Este despre felul în care percepem tragediile și felul în care trecem peste ele, o poveste umană veche de mii de ani, prin care oricine trece la un moment dat. Despre proverbiala luminiță de la capătul tunelului și cât de greu este uneori să parcurgem acel tunel.
Costumele sunt spectaculoase, iar locațiile, deși destul de puține, sunt impresionante, mai ales teatrul care apare în ultimul act al filmului. Hamnet are o structură simplă, ușor de urmărit: nu caută să iasă în evidență cu ceva, pentru că știe că are actorii și povestea capabili să atragă atenția spectatorului fără probleme.
Paul Mescal face și el un rol foarte bun, deși nu se ridică la nivelul interpretării sale din Aftersun sau All of Us Strangers, unde are ceva mai mult de făcut și reușește parcă să pătrundă mai bine personajul. Tocmai de-aia, lipsa unei nominalizări pentru el la categoria de cel mai bun actor în rol secundar nu pare o surpriză atât de mare și nici nu mă supără foarte tare.
În schimb, Jacobi Jupe, băiatul care îl joacă pe Hamnet, este un deliciu în fiecare moment în care se află pe ecran. Practic, se poate spune că Jacobi Rupe ? O interpretare curată, deloc exagerată, foarte simplă și sinceră, care te face să te atașezi de el din primele minute în care apare pe ecran. Tocmai de-aia e și foarte greu să nu verși niște lacrimi în momentul inevitabil pe care îl știi dacă ai citit cartea sau dacă ai văzut măcar trailerul filmului.
E totuși o scenă care este fără voie destul de amuzantă, aproape de finalul filmului, la care nu am putut să nu mă gândesc ce-a fost în mintea regizoarei de a ales să o prezinte așa. O să îți dai seama destul de repede când o vezi, pentru că pare că a fost desprinsă dintr-un film cu supereroi, în care aflăm în sfârșit identitatea unui personaj misterios. M-a făcut să mă întreb dacă oare chiar sunt oameni care vin la un film care se numește Hamnet, citesc micul text de la începutul filmului care explică faptul că Hamlet și Hamnet sunt practic același lucru și în continuare sunt șocați și luați prin surprindere de această mare dezvăluire plănuită de Zhao.
Apropo de Chloé Zhao – ce revenire remarcabilă după dezastrul numit Eternals! Nu e ca și cum îi punea cineva talentul la îndoială, dar filmul Marvel a părut o pată ce va fi destul de greu de șters de pe CV-ul chinezoaicei. Din fericire, nu e chiar așa, pentru că Zhao rămâne o regizoare de top, iar direcția pe care o dă aici este excelentă. Filmul nu se simte lent deloc, nici chiar în momentele în care te lasă să rumegi puțin lucrurile pe care le-ai trăit și îți dă timp să respiri după scenele intense din punct de vedere emoțional.
The post Hamnet review – Coroana de pe capul lui Jessie Buckley appeared first on connect România.
